51 de termeni · Contabilitate românească
Dicționar de contabilitate și fiscalitate românească
Definiții clare pentru termenii pe care îi întâlnești zilnic ca contabil, PFA sau antreprenor — TVA, bonuri fiscale, ANAF, forme juridice și concepte contabile esențiale.
Bonuri și facturi
Bon fiscal
Document justificativ emis de casa de marcat electronică omologată (AMEF) la momentul vânzării.
Citește definiția →Bon termic
Bon fiscal tipărit pe hârtie termosensibilă, utilizat de casele de marcat electronice.
Citește definiția →Chitanță
Document justificativ de plată în numerar, emis de vânzător sau prestator în locul bonului fiscal, în situațiile în care nu există obligația utilizării casei de marcat electronice (de exemplu, anumite activități scutite sau operațiuni ocazionale).
Citește definiția →Factură
Document fiscal cu valoare juridică prin care vânzătorul sau prestatorul comunică cumpărătorului obligația de plată pentru bunuri sau servicii livrate.
Citește definiția →Factură simplificată
Factură emisă cu mai puține elemente obligatorii decât factura completă, permisă conform Codului Fiscal pentru tranzacții sub anumite praguri valorice sau în situații specifice (de exemplu, vânzări cu amănuntul cu carnet de bonuri).
Citește definiția →Factură fiscală
Termen utilizat în practica contabilă românească pentru a desemna factura emisă conform cerințelor fiscale complete ale Codului Fiscal, care conferă dreptul de deducere integrală a TVA și este acceptată ca document justificativ în orice tip de control fiscal.
Citește definiția →Casă de marcat electronică
Echipament fiscal electronic omologat de ANAF, utilizat pentru înregistrarea vânzărilor cu amănuntul și emiterea bonurilor fiscale.
Citește definiția →AMEF
Acronim pentru Aparatură de Marcat Electronică Fiscală — denumirea oficială a caselor de marcat electronice omologate de ANAF conform legislației române.
Citește definiția →e-Factură
Sistemul național de facturare electronică implementat de ANAF, prin care facturile se emit, transmit și primesc în format XML structurat (UBL 2.
Citește definiția →RO e-Transport
Sistemul național de monitorizare a transportului rutier de bunuri cu risc fiscal ridicat, implementat de ANAF.
Citește definiția →SAF-T
Standard Audit File for Tax — fișier standardizat de audit fiscal în format XML, prin care contribuabilii transmit electronic datele contabile și fiscale detaliate către ANAF la cerere sau periodic, prin formularul D406 (Declarația informativă SAF-T).
Citește definiția →OSS
One Stop Shop — regim special de TVA la nivelul Uniunii Europene care permite firmelor care vând bunuri sau servicii electronice către consumatori finali din alte state membre UE să declare și să plătească TVA-ul datorat în toate statele membre printr-un singur punct de contact (de regulă, autoritatea fiscală din statul de stabilire).
Citește definiția →
Categorii de TVA
TVA
Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA) este un impozit indirect inclus în prețul bunurilor și serviciilor, colectat de fiecare verigă din lanțul economic și plătit la buget de contribuabilii înregistrați în scopuri de TVA.
Citește definiția →Cotă TVA standard (19%)
Cota de TVA aplicată implicit tuturor livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii care nu beneficiază de o cotă redusă sau de scutire, conform Codului Fiscal.
Citește definiția →Cotă TVA redusă (9%, 5%)
Cote de TVA mai mici decât cota standard, aplicabile unor categorii specifice de bunuri și servicii conform Codului Fiscal.
Citește definiția →TVA la încasare
Regim special de TVA prin care exigibilitatea TVA-ului este amânată până la data încasării contravalorii livrării sau prestării, în loc de data emiterii facturii (regula generală).
Citește definiția →Regim TVA normal
Regimul standard de TVA în care exigibilitatea taxei se produce la data livrării bunurilor sau prestării serviciilor (sau la data emiterii facturii, dacă aceasta precede livrarea).
Citește definiția →Regim TVA cash
Denumire informală utilizată în practică pentru regimul „TVA la încasare" (regimul în care exigibilitatea TVA-ului este amânată până la data încasării).
Citește definiția →Scutire TVA
Situație prevăzută de Codul Fiscal în care anumite livrări de bunuri sau prestări de servicii nu sunt supuse TVA-ului, fie cu drept de deducere (scutire cu drept de deducere — de exemplu, exporturile), fie fără drept de deducere (scutire fără drept de deducere — de exemplu, servicii medicale, educaționale, financiare).
Citește definiția →Plătitor TVA
Persoană juridică sau fizică înregistrată în scopuri de TVA la ANAF, conform Codului Fiscal, care are obligația de a colecta TVA de la clienți, de a deduce TVA-ul din achizițiile cu drept de deducere și de a plăti la buget diferența prin decontul de TVA (D300).
Citește definiția →Neplătitor TVA
Persoană juridică sau fizică care nu este înregistrată în scopuri de TVA, fie pentru că nu a depășit plafonul legal de cifră de afaceri, fie pentru că activitatea desfășurată este scutită de TVA.
Citește definiția →Deducere TVA
Dreptul plătitorului de TVA de a scădea din TVA-ul colectat (din vânzări) TVA-ul plătit furnizorilor pentru achizițiile destinate activității economice taxabile.
Citește definiția →
Forme juridice
PFA
Persoană Fizică Autorizată — formă de organizare a activității economice independente de către o persoană fizică, reglementată de OUG nr.
Citește definiția →II
Întreprindere Individuală — formă de organizare a activității economice a unei persoane fizice, reglementată de OUG nr.
Citește definiția →IF
Întreprindere Familială — formă de organizare a activității economice a unui grup de 2–5 membri ai aceleiași familii, reglementată de OUG nr.
Citește definiția →SRL
Societate cu Răspundere Limitată — forma juridică de societate comercială cea mai utilizată în România, reglementată de Legea societăților nr.
Citește definiția →SA
Societate pe Acțiuni — formă juridică de societate comercială cu capitalul împărțit în acțiuni, reglementată de Legea societăților nr.
Citește definiția →SRL-D
Societate cu Răspundere Limitată Debutantă — formă specială de SRL destinată antreprenorilor la prima afacere, introdusă prin Legea nr.
Citește definiția →Asociere familială
Denumire alternativă sau anterioară pentru Întreprinderea Familială (IF), utilizată uneori în practica curentă.
Citește definiția →Microîntreprindere
Regim fiscal special pentru persoanele juridice române (în principal SRL-uri) care îndeplinesc anumite condiții de cifră de afaceri, structură a veniturilor și număr de salariați, prevăzute de Codul Fiscal.
Citește definiția →
Concepte contabile
Plan de conturi
Sistemul standardizat de clasificare și codificare a conturilor contabile utilizat în România, aprobat prin OMFP (Ordinul Ministrului Finanțelor Publice) și obligatoriu pentru persoanele juridice care aplică reglementările contabile conforme cu directivele europene.
Citește definiția →Cont contabil
Element de bază al sistemului contabil, utilizat pentru gruparea și evidența valorică a operațiunilor economice de același fel.
Citește definiția →Debit
Termen contabil care indică partea stângă a unui cont, conform principiului dublei înregistrări.
Citește definiția →Credit
Termen contabil care indică partea dreaptă a unui cont, opusul debitului, conform principiului dublei înregistrări.
Citește definiția →Balanță de verificare
Document contabil de sinteză care prezintă, pentru o perioadă dată, totalul rulajelor debitoare și creditoare și soldul final al tuturor conturilor utilizate de entitate.
Citește definiția →Jurnal de cumpărări
Registru contabil obligatoriu pentru plătitorii de TVA, în care se înregistrează toate achizițiile de bunuri și servicii cu drept de deducere a TVA, în baza documentelor justificative primite (facturi fiscale, chitanțe cu TVA).
Citește definiția →Jurnal de vânzări
Registru contabil obligatoriu pentru plătitorii de TVA, în care se înregistrează toate livrările de bunuri și prestările de servicii pentru care s-a emis factură sau bon fiscal, cu TVA-ul colectat aferent.
Citește definiția →Registru de încasări și plăți
Document contabil obligatoriu pentru PFA-urile, II-urile și IF-urile care aplică contabilitatea în partidă simplă (neplătitori TVA sau plătitori TVA cu contabilitate simplificată).
Citește definiția →Registru-jurnal
Registru contabil obligatoriu pentru entitățile care aplică contabilitatea în partidă dublă, în care se înregistrează cronologic toate operațiunile economice și financiare, cu indicarea conturilor debitoare și creditoare (nota contabilă).
Citește definiția →Declarație 394
Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național (D394), depusă de plătitorii de TVA la ANAF, de regulă trimestrial sau lunar (în funcție de perioada fiscală TVA).
Citește definiția →
Procese ANAF
ANAF SPV
Spațiul Privat Virtual — platforma electronică pusă la dispoziție de ANAF pentru comunicarea online între contribuabili și administrația fiscală.
Citește definiția →Declarație unică
Formular ANAF (cod D212) prin care persoanele fizice (PFA, II, IF, liber profesioniști, cei cu venituri din chirii, dividende etc.
Citește definiția →Formular 200
Declarație privind veniturile realizate din România, utilizată de persoanele fizice pentru a declara veniturile din activități independente, cedarea folosinței bunurilor, investiții, premii și jocuri de noroc, alte surse.
Citește definiția →Formular 220
Declarație privind venitul estimat din activități independente, prin care persoanele fizice estimează veniturile din cursul anului fiscal curent (PFA, drepturi de autor, etc.
Citește definiția →Formular 392
Declarație informativă depusă de contribuabilii neplătitori de TVA care raportează livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate pe teritoriul național.
Citește definiția →Certificat de atestare fiscală
Document emis de ANAF la cererea contribuabilului (persoană juridică sau fizică) care atestă situația obligațiilor fiscale la data solicitării — dacă există sau nu datorii la bugetul de stat, inclusiv impozite, TVA, contribuții sociale și alte obligații.
Citește definiția →Vector fiscal
Termenul utilizat de ANAF pentru a desemna ansamblul obligațiilor declarative și de plată înregistrate pe fișa unui contribuabil: tipurile de impozite și taxe datorate, periodicitatea declarațiilor, perioadele fiscale alocate.
Citește definiția →Cod fiscal
Denumire cu dublu sens în practica românească: (1) CIF — Codul de Identificare Fiscală, numărul unic atribuit de ANAF unui contribuabil (persoană juridică sau fizică autorizată) pentru identificare fiscală; (2) Codul Fiscal — actul normativ principal al fiscalității românești (Legea nr.
Citește definiția →CUI
Codul Unic de Înregistrare — numărul atribuit de Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) la înmatricularea unei persoane juridice (SRL, SA, RA etc.
Citește definiția →CIF
Codul de Identificare Fiscală — codul atribuit de ANAF contribuabililor pentru identificarea în relațiile fiscale.
Citește definiția →RO X
Termenul „RO X" apare în contextul înregistrării speciale în scopuri de TVA a persoanelor impozabile nestabilite în România care efectuează operațiuni impozabile pe teritoriul român și sunt obligate la înregistrare.
Citește definiția →