Credit

Definiție

Termen contabil care indică partea dreaptă a unui cont, opusul debitului, conform principiului dublei înregistrări. În conturile de pasiv și capitaluri, creditul înregistrează creșterile (de exemplu, contractarea unui credit bancar, emiterea unei facturi). În conturile de activ, creditul înregistrează ieșirile sau diminuările (de exemplu, plata din contul bancar, consumul de stocuri). Suma creditelor minus debitele dintr-un cont dă soldul creditor.

Exemplu practic

La vânzarea unui serviciu B2B, contul 4111 „Clienți" se debitează (crește creanța față de client) și contul 704 „Venituri din servicii prestate" se creditează (cresc veniturile) — dublă înregistrare conform normei.

Vezi și

• Debit— termen din același domeniu