Care e diferența între bon fiscal și factură?

Bonul fiscal este emis obligatoriu de orice comerciant care vinde cu amănuntul (retail) și are casă de marcat electronică (AMEF — aparat de marcat electronic fiscal). El atestă tranzacția și conține: suma, TVA-ul defalcat pe cote, CUI-ul emitentului, data și seria bonului. Bonul este documentul principal pentru achizițiile de zi cu zi: carburant, alimente, papetărie, consumabile.

Factura fiscală este un document contabil complet, obligatoriu în relațiile B2B (între firme). Ea conține CUI-ul atât al furnizorului, cât și al cumpărătorului, și este singurul document care permite deducerea TVA în declarația 300. Dacă un angajat al firmei tale cumpără ceva de la o altă firmă și primește doar bon, TVA-ul de pe acel bon nu este deductibil pentru firma ta — ai nevoie de factură.

Există totuși o categorie hibridă: bonul fiscal cu CUI-ul cumpărătorului înscris (la cerere). Conform legislației, un bon fiscal care conține CUI-ul firmei cumpărătorului are valoare de factură simplificată dacă suma nu depășește plafonul legal stabilit (verifică plafonul actual în legislația ANAF, deoarece poate fi actualizat). Această factură simplificată permite deducerea TVA fără o factură separată.

La control fiscal, ANAF verifică dacă documentele justificative pentru cheltuielile deductibile sunt conforme: bonul singur (fără CUI-ul firmei) nu justifică o cheltuială deductibilă în contabilitatea firmei. Riscul practic: cheltuiala e respinsă, TVA-ul nu e recuperabil, și pot apărea penalități. Soluția: instruiește angajații să solicite factură sau bon cu CUI pentru orice achiziție în numele firmei.

Bonuri.ai recunoaște automat dacă un document este bon fiscal simplu, bon cu CUI sau factură simplificată și îl clasifică distinct — elimini riscul de a trata un bon simplu ca factură deductibilă. Consultă contabilul autorizat pentru situații specifice privind deductibilitatea cheltuielilor firmei tale.